Brandul Pontiac a fost introdus de General Motors în 1926, ca marcă pentru linia Oakland Motor Car. Primul model Pontiac a fost conceput cu șase cilindri, pentru a concura modelele cu patru cilindri. În câteva luni de la introducerea sa, Pontiac a făcut ca încasările să crească, devenind singura marcă prin care supraviețuia compania Oakland.
Pontiac a devenit imaginea generică a muscle-car-ului american prin modele extrem de populare cum ar fi Bonneville, GTO sau Firebird TransAm.
Compania a început să vândă mașini cu motoare de 40 CP în 1927, fiind lansat la salonul Auto de la New York, iar în șase luni de la apariție se vânduseră 39.000 de unități.
În anul următor, a urcat pe locul 6 ca vânzări în SUA și pe locul 7 la nivel mondial. În 1933, a început să producă mașini cu motor de opt cilindri, potrivit site-ului www.istoricauto.ro.
În perioada 1946-1948, toate modelele Pontiac au fost aproape de cel din 1942, cu modificări minore. Transmisia automată Hydra-Matic a fost introdusă în 1948 și a dus la creșterea vânzărilor.
Primele noi modele Pontiac au apărut în 1949. Reproiectate, aveau alte elemente de design, mai sport — Streamliner, Chieftain.
În 1950, Pontiac Catalina Trim a fost introdus ca o sub-serie. În 1954 a fost introdus Chiefstar, cu alt ampatament.
În 1955 a fost introdus un motor cu 173 CP, ceea ce a adus un plus de vânzări. Următorul pas în transformarea Pontiac a venit în 1956, când a fost regândită imaginea brandului.
Au dispărut celebrele „dungi de argint” din capotă. A fost lansată Bonneville — ediție limitată care a prezentat primul motor cu injecție. Pontiac Bonneville poate fi considerat modelul care a stârnit admirație. Prima versiune a acestuia a fost produsă între anii 1958 și 1961.
Pontiac a apărut, în 1959, cu emblema ”V”, cu stea în mijloc. Revista Motor Trend a ales întreaga linie Pontiac ca Mașina Anului. Un an mai târziu, a fost introdus modelul Ventura, un coupe mai-luxos, și Vista cu 4 uși, care se încadra între modelele Catalina și Chiefstar. Pontiac a câștigat titlul „Mașina Anului” în 1961, a doua oară în trei ani.
Tempest Super Duty LeMans din 1963 este un reper important în istoria Pontiac. Modelul avea un motor V8, iar producția acestuia a fost limitată la câteva exemplare. Un alt model care a făcut istorie este GTO. Acesta a apărut pentru prima dată în 1964, a fost montat un motor V8 de 6,4 litri pe caroseria lui LeMans. În 1966, Pontiac GTO a înregistrat vânzări record, iar un an mai târziu, oficialii americani l-au numit „The Great One”.
Întreaga gamă Pontiac a primit titlul Motor Trend a Anului pentru 1965, a treia oară pe parcursul existenței mărcii auto. În 1967, modelul anului a fost Pontiac Firebird, o variantă a Chevrolet Camaro. Doi ani mai târziu, în 1969, Noul GP a fost un succes de vânzări — 112.000 unități — de patru ori mai mult decât numărul de Grand Prix vândute în 1968.
La mijlocul anului 1971, Pontiac a introdus modelul Ventura II (bazat pe a treia generație Chevrolet Nova). În același an, Pontiac a restilizat complet mașinile sale, Bonneville a fost înlocuit cu un model de lux mai mare numit Grand Ville. Anul 1972 a adus modelul GTO, o sub-serie din seria LeMans. Modelul Tempest a fost abandonat, după ce a fost redenumit T-37 și GT-37, precizează site-ul amintit.
În 1973 au fost regândite modelele Grand Prix, LeMans și Ventura și a fost introdus noul Super Duty 455. În 1975, Pontiac a prezentat noul sub-compact Astre, o versiune a Chevrolet Vega. Doi ani mai târziu, Pontiac a înlocuit modelul Ventura cu Phoenix, o versiune a Chevrolet Nova. Pontiac Firebird Trans Am din 1977 este un alt model care a impresionat, mare parte din succesul acestuia datorându-se faptului că a apărut în filmul ”Smokey and the Bandit”.
Un alt model care a reamintit succesul avut de Pontiac este Fiero. Mașina a fost concepută ca un model sport cu două locuri și cu motor poziționat central.
Anul 1982 a reprezentat o reproiectare a modelului Firebird. Văzând succesul Chrysler cu modelele decapotabile, GM a decis că avea nevoie de un concurent și a adaptat rapid mașinile J în noul J2000 (redenumit mai târziu Sunbird), care era o decapotabilă.
În 1984 a apărut modelul Fiero și o ediție specială Touring (STE) a fost adaugată. Cu excepția Firebird și Fiero, începând din 1988 toate modelele Pontiac au trecut la platforme cu tracțiune pe față. Pentru prima dată din 1972, Pontiac a fost numărul trei între producătorii auto interni în America. Din 1990 modelul Sunbird a fost înlocuit cu Sunfire.
Începând din 1996, Pontiac a început să ”exploateze” trecutul său istoric. Acesta a fost ultimul an pentru a 6-a generație Grand Prix. În 1999, modelul Trans Sport a fost înlocuit cu Montana, un minivan mai mare. Anul 2000 a marcat prima reproiectare a Bonneville, din 1992. În 2002, producția Firebird /Trans Am și Camaro a fost întreruptă ca urmare a vânzărilor în scădere. Versiunea coupe a Grand Prix-ul a fost, de asemenea, întreruptă.
În 2004 a fost reintrodus Pontiac GTO (bazat pe Monaro Holden în Australia), înlocuind în mod eficient locul lăsat de TransAm. Din 2005 a fost întreruptă producția Pontiac Bonneville. Grand Prix a introdus un nou nivel echipare, GXP, și a prezentat modelul LS4 V8 de 5,3 litri, capabil să producă 303 CP prin roțile din față. Producția lui Sunfire a fost, de asemenea, întreruptă în acest an, mai târziu fiind înlocuit cu G5. Modelul G5 a fost vândut ca sedan în Canada și Mexic.
Marca Pontiac, deținută de General Motors, și-a încetat oficial activitatea în noiembrie 2010, după 84 de ani de istorie și fiind departe de recordurile din anii ’70, în care avea vânzări anuale de aproape un milion de unități.
Unul dintre modelele Pontiac, Trans Am, a devenit foarte popular în Europa datorită serialului ”Knight Rider”. Automobilul Pontiac purta numele KITT, jucând rolul unei mașini avansate și capabilă să discute cu șoferul.
De asemenea, un model GTO din 1967 asemănător celui folosit de Vin Disel în filmul „Triplu X” a putut fi cumpărat în urma unei licitații online la un preț începând cu 50.000 de dolari. Pontiacul Trans Am, modificat în cele mai mici detalii pentru a fi, precum cel condus de David Hasselhoff în serialul „Knight Rider” avea un preț minim de 40.000 de dolari.
